Scriitori celebri din MOLDOVA

                                                      Vasile Romanciuc

Poetul cel mai important al unei generaţii poetice (a şaptezeciştilor) foarte consistente, îmbinînd perfect muzicalitatea şi înţelepciunea poeziei clasice, tradiţionale, cu formula modernă şi cu jocurile literare postmoderne; poetul timpului său şi al generaţiei sale, dar, ca orice poet deschis spre literatura bună de oriunde o fi (poetul are şi o îndelungată experienţă de editor de carte), paleta lui e variată.


                                         Arcadie Suceveanu

Poetul armoniilor, care a evoluat de la poezia haute-couture (de sorginte parnasiană) pînă la poezia high-tech, scientistă, livrescă, postmodernă sau a nanotehnologiilor discrete („minimaliste”), la nivelul atomilor, a imaginilor pline în esenţa lor, nu în expresia acestora, avînd un cult deosebit pentru obiectul de artizanat, bine lucrat.

Eugen Cioclea

 Poetul care a adus în literatura din Basarabia poezia modernă, fiind un Baudelaire al nostru, veriga care lipsea, unind poezia romantică cu formula şocantă, modernă, îmbinînd livrescul cu pasionalul, poetul absolut, unul din tagma rebelilor, a ereticilor luminaţi.

                                      Dumitru Crudu 

Unul dintre cei mai talentaţi scriitori ai generaţiei sale, cunoscut dramaturg şi poet, tradus şi jucat pe scenele mai multor ţări, iar proza sa, minimalistă conceptual, poartă amprenta şcolii postmoderniste, cu multe referinţe culturale şi intertextuale; autenticismul naraţiunilor sale tinzînd să obţină un plus de credibilitate prin valorificarea limbajului cotidian, anost, inexpresiv sau monosemantic şi prin schimbarea perspectivelor narative.

                                                   Nicolae Popa

 Poetul cel mai precoce al generaţiei sale (a debutat editorial la 22 de ani, un caz mai rar în timpul sovietic), situat în afara curentelor literare, deşi face o poezie modernă prin definiţie, născută de o stare perpetuă, nu de o anume formă, poetizînd spaţii, uneori – pe cele mai profane ori pe cele mai obişnuite, mai triviale, privite într-o perspectivă neobişnuită şi în analogii surprinzătoare.

                    Ştefan Baştovoi

Cel mai plastic din tot grupul nouăzecist, cuprinzînd într-un joc poetic foarte talentat (la începuturile acitităţii, înainte de călugărie) revolta, fronda, frizarea licenţiosului sau impudicului, semitonalul minimalist şi chiar livrescul postmodern, iar cu romanul ironic-evocator al amintirilor din copilăria sovietică „Iepurii nu mor”, a dat poate una dintre cele mai bune proze ale generaţiei (romanul a fost tradus şi în franceză), un bun model de scriitură, concomitent modernă, şocantă, dar şi cursivă.